Etichete Andrei eden
Etichetă: andrei eden
cel mai prăjit dintre pământeni – poezie de ANDREI EDEN
aer proaspăt de munte îmi inundă cavitatea pleurală
într-un ambient cu tradiție istorică
cocoțat undeva pe la cota o mie trei sute între trecut și viitor
mi-am lipit ochelarii pe piramida nazală,
am aprins joint-ul cu lupa...
Ninge în întunericul meu – poezie de Andrei Eden
dimineaţa strânge cioburi în pumni
somnul perforează vise de când saturn și-a amanetat inelele
ea - o cameră goală cu ferestre velux pline de regret
el - înalță schele spre soare unde cresc inimi artificiale
aici zeii își...
Linii frânte – poezie de Andrei Eden
cu viteză supersonică derulez juma’ de țară înainte-înapoi
doar ca să fiu primul ce-ți trage cu ochiul de la mijlocul Feleacului
când îmi bagi pulsul în carantină
și plonjez spre inima ta fară centură de...
Monstrul de sub patul tău – poezie de Andrei Eden
un sfert de umbra iti activeaza fricile de cate ori
iti simte parfumul de singuratate
de obicei se intampla cand noaptea isi mai pierde ceasul
sub cearceaful tau
adoarme in sincron cu tine
dar uita...
Femeia din oglindă – poezie de Andrei Eden
amestec de păr negru, păr blond
cineva stă ascunsă în mansarda cerului
priveşte seară de seară acelaşi apus şi
pictează stele
luna mi-a fost complice când i-am
prins inelele lui Saturn de încheieturi
mă plimbă printr-un cosmos de întrebări
şi...
Al cincilea element – poezie de Andrei Eden
nucleul nopţii se întinde ca o plapumă de nori
cu care mă învelesc până sub nas
în mine zace o inimă de smoală
care se topeşte de câte ori o pui pe jar
celule de serotonină...
Cioburi de hârtie – poezie de Andrei Eden
câteodată fumez cu fereastra închisă
până când încăperea se face cocon
cu doi viermi de mătase strânși unul în altul
dormim așa puțină vreme cineva ne strică sălașul
ne pierde și ne desparte sângerând
apoi pescuim...
puțin mai jos de iad – poezie de andrei eden
prin cuvinte în loc de fumigene
calc fără regrete pe un câmp minat
cu propriile amintiri
no feeling pentru my dead body
așa pot trăi fiecare zi
ca pe ultima din seria abandonurilor fără verighetă
simt cum noaptea...