Timpul calcă mai tiptil la Văliug. Nici nu-l iei în seamă. Uite cum s-au scurs trei file de poveste pentru adulți: ca un orgasm care nu mi-a ajuns. Mereu vrem mai mult, e în natura noastră. Îmi fac un calciu fiindcă simt că mă topesc de dor. Fiecare minut m-a dus tot mai aproape de un întâi Mai pe care nu-l pot uita vreodată. Nici nu vreau. Tot ce am trăit, în trei zile şi trei nopţi, a fost de pe alt Pământ. Pădurea e o sală de operă plină și fiecare dintre noi și-a făcut numărul fără greșeală. Dansul nostru a transformat o clipă într-o operă de artă pe care o crezi pe cuvânt. Am pășit pe pontonul de la Casa Baraj ca în Luvru și am rămas într-un tablou.

Îmi amintesc lacul tremurându-mi sub picioare, muzica ne învață să mergem pe apă și mă convinge că există încă divinitate în toate sufletele rebele. Doar prietenii ne păstrează cu picioarele pe pământ. E atât de sinceră apăsarea altui om, care simte ca tine, încât ți-o descoase și pe a ta. Dincolo de bagaje, aducem cu noi tot ce vrem să lăsăm aici. Alerg către cântecul lacului până simt că nu mai pot. Nu există nimic ce poți lua vreodată, ca să te simți așa de liniștit.

Ziua, în amiaza mare, ne lăsăm duși de val. După înserat, luna pare imensă și apetisantă, nu încape în sutienul cerului. Am admirat stelele, dar ne-am construit unele noi, pictate cu artificii pe câte un nor călător. Asta înseamnă să câștigi Jackpot-ul și să-l împarți cu toată lumea. La răsărit se face lumină pe zâmbetul tău. M-aș fi îndrăgostit de tine de 7000 de ori dacă te-aș fi văzut mai des. Sau poate nu te-am văzut deloc. Oare pe ce buze ți-ai odihnit dimineața? Pe ale mele sau pe ale lui? Îmi rămâne un singur regret, că puteam să iubesc mai mult și să dorm mai puțin.

Oaza dintre munți îmi păstrează toate secretele. Acestea sunt singurele lucruri ferecate, restul e libertate pură. N-ai avut nevoie de tocuri, te-ai ridicat pe vârfuri când te-a sărutat sunetul. În spatele ochelarilor de soare mă las ademenit mai puțin de priviri și sunt mai atent. Noi, toți, am fost un urlet unic, fiindcă doar la adăpost, în mijlocul naturii, putem țipa din toți plămânii. Am creat o tradiție frumoasă, de a ne căuta pe noi înșine în cei din jur și de a ne găsi. După toate acestea, de 1 Mai a plouat scurt și greu, pentru cei care au lipsit și i-am fi vrut alături. Până la vară te păstrez într-o emoție de pe Ponton. Te-am trăit diferit.

May I have another dance of Togetherness?
Photography by Biloo
Model: Mihaela Varariu

Articolul precedentPe mâine. Premieră nouă la Teatrul Național Timișoara
Articolul următorȘcoala Eurotraining începe cursuri de fotografie în Timișoara

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.