Mi-a spus că ne vedem vineri la Epic Vara. O cred pe cuvânt acum, o cred pe buzele mele mai târziu. Noaptea e un arhitect al inimii care ne construieşte pe amândoi din caramizi de carne. Eu peste ea, ea peste mine, cerul – tavan şi infinitul drept acoperiş. “Caută-mă. Vânează-mă. Închide-mă în tine dacă poţi, sunt mai neagră decât multe alte nopţi. N-am să mă ascund, dar nici n-am să mă ofer. Prinde-mă. Aprinde-mă.” Îi păstrez cuvintele ca pe o speranţă. Ce va fi, va fi…

Smulg luna de la rădăcină şi o pun într-o vază. E timpul să plec de acasă. Ea mi-a spus să nu mai vorbim până ne întâlnim. Nu ştiu unde e, nu ştiu ce face. Dar ştiu că n-a plecat din gândul meu şi îmi face farmece. Aşteptarea ne leagă mai strâns decât un nod în stomac. Fără mesaje de dor, fără să-i spun somn uşor. Dragostea e mută şi totuşi îmi spune atât de multe lucruri despre mine însumi. Intru în Epic Vara ca într-o comă din care nu voi ieşi singur. Deja o văd. „Hai să te conduc în răsărit!

Articolul precedentSeară de scurtmetraje pe terasa Iulius Mall, în cadrul Festivalului De Film Central European
Articolul următorScurtmetraje pe terasa Iulius Mall Timișoara

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.