Sărbătoarea Muncii era una dintre cele mai importante ale anului, celebrată cu fast și impunătoare defilări pe actualul bulevard al Republicii din Timișoara, urmate de momente de relaxare și voie bună.
Timp de peste patru decenii, 1 Mai a fost o zi nelucrătoare, dar în care cetățenii erau mobilizați pentru a participa la marșuri și mitinguri menite să glorifice Partidul Comunist și realizările muncitorimii. După defilări, oamenii își reluau libertatea și ieșeau la iarbă verde, la Pădurea Verde, pe malul Timișului, în zone precum Șag sau Albina, unde grătarele sfârâiau, micii se rumeneau, iar berea curgea din belșug.
Defilările se desfășurau pe traseul bulevardului Republicii, același folosit și pentru paradele din 23 August, fosta Zi Națională. Loja oficială era amplasată în apropierea actualului pasaj Jiul, unde astăzi funcționează o benzinărie.
„Îmi amintesc că în anii ’50 erau care alegorice spectaculoase, care impresionau mulțimea. Totul era riguros organizat: fiecare colectiv de muncă primea lozincile pe care trebuia să le strige în fața lojei oficiale. În ultimii ani însă, oamenii ajunseseră să fie sătui. La ultima defilare de dinainte de Revoluție, îmi amintesc cum noi am trecut prin fața lojei oficiale fără să mai strigăm nimic”, a povestit istoricul Ioan Hațegan.
Deși mulți o asociază cu regimul comunist, Ziua de 1 Mai are, de fapt, origini în America.
„Totul a început în 1890, după o grevă masivă și revolta muncitorilor din Statele Unite. Atunci s-a stabilit ca 1 Mai să devină Ziua Internațională a Muncii. În orașe aveau loc adunări sindicale, cuvântări, apoi muncitorii erau liberi să petreacă restul zilei cum doreau”, a explicat istoricul.
Ulterior, mișcările socialiste au preluat această sărbătoare, imprimându-i o notă politică.
„Muncitorii cereau program de opt ore, contracte colective, condiții mai bune. Era o ideologie frumoasă, care nu promova revoluția prin forță, ci drepturile muncitorilor. Regimurile comuniste, însă, au transformat complet spiritul sărbătorii. Îmi aduc aminte cum, în copilărie, în orașe se organizau defilări cu zeci de mii de oameni. Erau parade cu cai, căruțe, camioane și platforme decorate, unde erau prezentate realizările ‘oamenilor muncii’. După ce se încheia partea oficială, lumea era liberă să se distreze”, a mai spus Hațegan.
După 1989, Ziua de 1 Mai a intrat într-un con de umbră, pe fondul respingerii tot mai mari a simbolurilor comuniste. Oamenii, obosiți de ani întregi de obligații ideologice, s-au distanțat de această formă de celebrare.
„1 Mai este, în esență, o sărbătoare a muncii, care ar trebui celebrată de toți cei care muncesc – fie că sunt intelectuali, fie muncitori. Are o istorie de peste o sută de ani și merită păstrată, mai ales că vine odată cu primăvara”, a concluzionat Ioan Hațegan.
