KUNSTHALLE BEGA are plăcerea să prezinte expozițiile solo TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO IRINA BUJOR și TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO MIHAI MIHALCEA în spațiul Kunsthalle Bega BOX și o serie de tururi de diseminare și ateliere asociateîn cadrul programului cultural prioritar de lungă durată Școala Kunsthalle Bega.

Vernisajul are loc vineri, 10 iunie 2022, începând cu ora 19.00, iar expoziția poate fi vizitată până în data de 23 iulie 2022, de marți până sâmbătă, între orele 12:00 și 18:00, la Kunsthalle Bega – strada Circumvalațiunii nr. 10, Timișoara.

Vernisajul va fi urmat de atelierul „We are all lichens – atelier de mișcare pentru alterarea percepției și modificarea imaginației politice”, conceptualizat și coordonat de artistul Mihai Mihalcea, va avea loc sâmbătă, 11 iunie 2022, în intervalul orar 14:00 – 16:30, și de un tur curatorial care va avea loc în aceeași zi, începând cu ora 17:00.

Pornind de la o cercetare, realizată în profunzime pentru TRIUMF AMIRIA. Muzeul Culturii Queer, despre practici artistice în artele vizuale (și nu numai) care au acoperit subiecte queer în ultimii 20 de ani, duo-ul curatorial KILOBASE BUCHAREST a inițiat formatul „LOVE LETTER TO […]” care propune primele expoziții solo – fie ca eveniment singular, fie ca evenimente secvențiale – ale unor artiști români activi de mai mulți ani atât în plan local, cât și internațional. Responsabilitatea legitimării pe care o poartă un muzeu este transformată, cu această ocazie, în gestul imaginării expozițiilor personale ca scrisori de dragoste trimise artiștilor – o serie de experimente serioase ~ ludice ~ ireverente cu forme de gândire muzeală.

Expozițiile de la KUNSTHALLE BEGA, prezentate în spațiul Kunsthalle Bega Box, sunt dedicate lui Mihai Mihalcea, o figură majoră pentru scena de dans și performance de după 1989, și Irinei Bujor, o artistă eluzivă cu o practică aparte despre minorități și fenomene aparent minore. Cele două expoziții aduc împreună poziții artistice queer, puse într-un dialog despre posibilitatea de revizitare și redimensionare continuă a unor lumi care, mai degrabă decât să fie divergente, sunt suprapuse și se întrepătrund.

TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO MIHAI MIHALCEA scoate la iveală un proces, subtil și intens deopotrivă, de negociere cu identitățile artistice asumate de Mihai Mihalcea de-a lungul timpului, „privirea în secțiune” devenind mobilul dezvoltării practicii sale artistice, iar privirea înapoi și revizitarea, două instrumente care pun în mișcare un proces de evoluție artistică nonlineară.

Cum am putea concepe și fundamenta prima expoziție solo a unuia dintre cei mai importanți artiști activi pe scena de dans și performance românească de după 1989 într-un spațiu concentrat? Ce picături esențiale putem extrage și expune dintr-o practică vastă și extrem de complexă, de multe ori gândită pentru a fi prezentată live, pe scenă?

În zona hibridă între expoziție solo de debut și început de retrospectivă, TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO MIHAI MIHALCEA reunește atât lucrări existente, cât și lucrări inedite, produse special pentru expoziție, în cadrul proiectului, alături de documentații și urme ale unor modalități de cercetare – procese performative critice care au avut loc în spațiul public, în afara medierii unui context artistic oferit de muzeu, sală de spectacol sau galerie. Interesul artistului pentru corpuri nesupuse scurtcircuitează spațiul public și panteoanele consumerismului, iar preocupările sale pentru afect, animism și perspective non-umane acompaniază numeroasele procese de tranziție artistică de la balet clasic la dans contemporan, performance și arte vizuale.  

În paralel, expoziția Irinei Bujor vorbește despre o încercare neobosită de a-și redefini lumea, în care empatia, identitățile fluide, viitorul sunt investite cu sensuri mereu neașteptate. TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO IRINA BUJOR  este o invitație generoasă de a reflecta, împreună, asupra unei serii de teme precum realitățile din comunitățile trans – printr-un exercițiu în egală măsură fragil și învăluit în perspective magice, ce deschide astfel spațiul de întâlnire și negociere între obiectul artistic și publicul său; ori producția și consumul de imagini, prin registre ale autenticității, ale disimulării și empatiei. Nu în ultimul rând, prezentarea Irinei Bujor readuce în atenție o meditație necesară – chiar dacă, poate, în mod contraintuitiv – pe marginea rolului și specificității artistului izolat (fără ca această retragere să fie una programatică sau strategică), în contextul unei economii a artei – și nu numai – bazate pe hiper-vizibilitate etc.

Expozițiile sunt produse de Fundația Calina, prin Kunsthalle Bega și reprezintă un proiect cofinanțat de Primăria Municipiului Timișoara prin Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara în cadrul programului prioritar „Repere în cultură”.

Mihai Mihalcea

Artist și coregraf care trăiește și lucrează în București. A co-fondat grupul „Marginalii”, primul grup independent de dansatori contemporani post-1989 și a inițiat și contribuit la proiecte precum centrul Multi Art Dans, Centrul Național al Dansului București, spațiul subRahova, Căminul Cultural – care au contribuit major la recunoașterea internațională a dansului contemporan românesc. Lucrările coregrafice pe care le-a realizat între 1994 – 2009 sub numele propriu au fost prezentate local și internațional în instituții și festivaluri precum Tanzquartier Viena (AT), Tanz im August Berlin (DE), Paris Quartier d’Ete (FR), Springdance Utrecht (NL), Teatrul Național București (RO), La Filature – Scène nationale de Mulhouse (FR) și au fost remarcate în publicații ca Le Monde, Berliner Zeitung, Liberation, Danser, Ballet-Tanz International, Dance Theatre Journal, La Repubblica etc.

Între 2005-2013 a ocupat poziția de director (co-fondator) al Centrului Național al Dansului București, o instituție care a devenit una din structurile cheie în formarea unor generații de artiști și coregrafi din București. Pentru proiectele derulate în cadrul CNDB a fost nominalizat la premiul „Paris – Europe 2006” de către Maison d’Europe et d’Orient Paris.

În 2010 își asumă o nouă identitate artistică, cea a lui Farid Fairuz, sub care a activat până în 2020, realizând lucrări coregrafice și performance-uri pentru camera video și foto ce au fost prezentate atât în contextul artelor vizuale, cât și contextul dansului contemporan, în instituții și festivaluri precum: Kunsthalle Gent (BE), Black Box Theater Oslo (NO), Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Buckenthal Sibiu (RO), Rencontres Choreographiques de Seine-Saint-Denis (FR), Fabrica de Pensule Cluj (RO), HAU Berlin (DE), Centrul Național al Dansului București (RO), Akademie Der Künste Berlin (DE), Kunsthalle Bega, Timisoara (RO) etc. Între 2016-2019, Farid Fairuz a performat lucrări ale artiștilor Manuel Pelmuș și Alexandra Pirici, prezentate în instituții precum: Tate Modern (GB), New Museum NY (US), Art Basel 2019 (CH), Kunsthalle Wien (AT), Tanzquartier Wien (AT), NTU Centre for Contemporary Art Singapore (SG), Théâtre de la Ville Paris (FR), HAU Berlin (DE). Producția artistică realizată sub numele Farid Fairuz a fost recent achiziționată de MNAC – Muzeul Național de Artă Contemporană București (RO). 

Irina Bujor

Prin aplicarea unei varietăți de strategii analitice și asocieri formale care deschid direcții poetice singulare, Irina Bujor dezvoltă o practică artistică polivalentă în jurul unor aspecte aparent obișnuite, care tind să treacă neobservate, în fenomene de care este obsedată: râsul ca manifestare comunitară, identitatea de gen, fabricile producătoare de cultură populară și lucrurile care se întrepătrund cu alte lucruri. Imagini și instalații multi-stratificate evidențiază fragilitatea și instabilitatea ce pun sub semnul întrebării realitatea aparent certă. Lucrările Irinei au fost prezentate la Festivalul Simultan, Timișoara (RO), A plus A Gallery, Veneția (IT), Kunsthal Gent (BE), Porous Space, Viena (AT), „On Floating Grounds. Ways of Practicing Imponderability” expoziție în cadrul primei ediții a Bienalei Art Encounters, Timișoara (RO), Galeria Anca Poterașu, București (RO), PENTHOUSE ART RESIDENCY (NH Brussels Bloom x Harlan Levey Projects), Bruxelles (BE), photo_graz 014. Biennale der steirischen Fotokunst. Kunstfreiraum Papierfabrik, Graz, (AT), Narrenkastl, Frohnleiten (AT), ArtPoint Gallery, Kulturkontakt Viena, (AT), TRIUMF AMIRIA, București (RO), Zina Gallery, Cluj (RO).

A contribuit și la proiecte colective precum „managing structural bird problems” – DIE PHILOSOPHISCHEN BAUERN, Kabinett, Akademie Schloß Solitude, Stuttgart (DE), „KILOBASE BUCHAREST A – H” (editura Mousse, Milano, 2011) și KILOBASE BUCHAREST A -Z (editura PUNCH, București, 2021). 

Duo-ul KILOBASE BUCHAREST a fost inițiat în 2010 de Dragoș Olea împreună cu Ioana Nemeș (1979 – 2011) ca un proiect artistic care lua forma unui spațiu de artă nomad, transformându-se, treptat, într-un proiect curatorial. Începând din 2016, KILOBASE BUCHAREST este conceptualizat de Dragoș Olea și Sandra Demetrescu.

KILOBASE BUCHAREST explorează trei subiecte principale: economie, queer și București, inspirându-se consistent din contextul local. KILOBASE BUCHAREST investighează profunzimile, intensitățile și micropolitica practicilor de colaborare experimentale care implică artiști.  

KILOBASE BUCHAREST a curatoriat, produs și prezentat expoziții și proiecte la KULTURKONTAKT, Viena (AT), Oberwelt, Stuttgart (DE), Museion, Bolzano (IT), Eastside Projects, Birmingham (UK), Viennafair, Viena (AT), Muzeul Brukenthal Museum – Galeria de Artă contemporană, Sibiu (RO), CCN, Graz (AT), Eastwards Prospectus, București (RO), SUPERSYMMETRICA Madrid (ES), Zina Gallery, Cluj (RO), TRIUMF AMIRIA în parteneriat cu MNAC găzduite de: COMBINATUL FONDULUI PLASTIC, SUPRAINFINIT GALLERY, spațiul THE INSTITUTE și SWITCH LAB etc.

În 2021, a conceput și realizat KILOBASE BUCHAREST A- Z (editura PUNCH) un proiect editorial multidisciplinar și dens, un abecedar experimental despre București care reflectă fragmente de identități ale orașului prin contribuții scrise și vizuale realizate de artiști vizuali, arhitecți.

Kunsthalle Bega este un spațiu alternativ și experimental de artă, fondat în 2019 la Timisoara de Fundația Calina, organizație non-guvernamentală, cu o platformă non-profit, activă neîntrerupt de 16 ani pe scena de arta contemporană. Dedicată susținerii producției artistice și înțelegerii problemelor actuale ale spectrului creativ din perspectivă curatorială, acordă premiul Bega Art Prize unui curator român care reușește sa schimbe regulile percepției actului curatorial.

Articolul precedentDin nou despre terenul din Covaci pe care Primăria Sânandrei vrea să îl vândă cu 2 euro / mp
Articolul următorPrimăria Dumbrăvița acuză voalat o consilieră locală a partidului Pro România de evaziune fiscală

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.