În urmă cu câteva zile primarul Nicolae Robu anunța că vrea să achiziționeze, în premieră pentru România, tramvaie electrice cu o autonomie de 10 kilometri. Tramvaie de ultimă generație la prețul de 2.5 milioane euro bucata, un preț dublu față de cel al tramvaielor normale.
Însă, privind atent situația Timișoarei poți constata și cu ochiul liber că Timișoara în primul rând nu are nevoie de tramvaie cu autonomie, ci mai degrabă de tramvaie. Noi și cât mai încăpătoare.
Ultima fiță în orașe care chiar au bugete locale consistente pe dezvoltare urbană, de genul Seviliei din Spania, au astfel de tramvaie, însă au o întreagă flotă. În Timișoara, unde încă circulă vechile tramvaie nemțești din anii 50 alături de tramvaiele reabilitate de Nicolae Robu la preț de tramvaie noi (aici trebuie menționat că tramvaiele reabilitate nu sunt conforme cu standardele europene), apariția unor tramvaie cu autonomie de 1, 5 sau 10 kilometri nu ar servi nimănui, fiind doar bani aruncați în vânt de un primar care ia pentru Timișoara decizii din ce în ce mai proaste!
De ce? Pentru că în Timișoara toate liniile de tramvai au un traseu în comun cu alte linii. Astfel, chiar dacă s-ar lua curentul și ar trebui ca noile tramvaie achiziționate la preț dublu să circule pe baterie, acestea ar fi blocate de faptul că pe linia de tramvai ar staționa tramvaiele vechi. Fluiditatea transportului în comun ar fi întreruptă oricum și doar reînnoirea totală a flotei de tramvaie ar fi benefică timișorenilor în astfel de cazuri.
Însă, și aici intervine o problemă, să spunem că noile tramvaie, cu autonomia lor de 10 km ar circula pe linia tramvaiului 4. care are în total 12 kilometri. Și să presupunem o situație în care se ia curentul atunci când tramvaiul pleacă de pe Torontalului, acesta ar ajunge doar pe Stan Vidrighin și probabil ar rămâne fără curent în baterie în fața benzinăriei Lukoil-de unde probabil ar fi un „dop” pentru circulația altora tramvaie „moderne și autonome”, ajungându-se în situația de azi.
Astfel, în locul unor decizii lucide, primarul ales al Timișoarei, Nicolae Robu aleargă după himere și după trecerea numelui său în diverse statistici, în loc să administreze corect orașul și să ia cele mai bune decizii pentru timișoreni, nu pentru faima dânsului. Pentru că, la urma urmei, pentru acest lucru a fost ales – să ia cele mai bune decizii pentru timișoreni.
În loc să cumpere 16 tramvaie cu autonomie de 10 kilometri, ar putea cumpăra un număr dublu de tramvaie, 32, fără autonomie, dar tot noi, moderne și în conformitate cu standardele europene; și, în plus, le-ar putea cumpăra de la Arad, ajutând și economia României.
Privind deciziile luate și/sau anunțate de primarul Robu în ultima vreme în transportul în comun-achiziționarea tramvaielor cu autonomie la preț dublu față de tramvaiele normale, reabilitatea tramvaielor vechi la prețul unui tramvai nou, renunțarea la liniile 3, 5 și 10 în favoarea consumatorilor de benzină și motorina, nu putem decât să ne întrebăm și să vă întrebăm-cine beneficiază de toate aceste decizii proaste, noi, timișorenii? În niciun caz!
