dimineaţa strânge cioburi în pumni
somnul perforează vise de când saturn și-a amanetat inelele
ea – o cameră goală cu ferestre velux pline de regret
el – înalță schele spre soare unde cresc inimi artificiale
aici zeii își arată dinții și râd a sictir
universul meu căptușit cu zăpadă acidă are sânge la nas – insomnie când compune poezie
îmbrăcat la patru ace într-o cămașă de forță
lungit pe-o canapea murdară într-un cabinet psihologic
iarna ta a venit fără antidot și mi-a intrat în oase
fericire cu antidepresive pe post de bomboane în pomul de crăciun
apusul îngână fraze când răsăritul simte lipsa rozei
ai fost o promoție la zâmbet cu program non-stop la spitalul de nebuni
e beznă în paradis, cineva a închis lumina în mansardă și nu mai pictează stele
#femeiadinoglindă – o urmă întărită de ruj peste o fericire autistă
pentru o secundă ai fost liniște într-un haos blocat în cutia toracică
resuscitează-mă sau pleacă
#monstruldesubpatultău și-a adunat bagajele din piept scurtcircuitat de sentimente
înghite în sec și demisec, ți-a lăsat pe noptieră un bilet negru despre un sărut amânat,
femeia zen din ramă, și-un ceas sincronizat în care poți vedea cât timp
ne-a mai rămas.
douăzecișișase de #liniifrânte îți cântă la mulți ani într-o asimetrie perfectă
mi-aș fi dorit ca să-ți fiu dorință când sufli în tort
în ciuda cuvintelor nespuse ce putrezesc pe forceps ce pășesc mână în mână
mi-e dor să mai vorbim
cândva poate am să-ți șoptesc că timpul se va opri doar pentru noi
îmbălsămat într-o clipă ce nu-și botează chipul în durere
mi-ar plăcea să trăiesc în amintirile tale
dar ce-i al meu e pus departe
p.s.
aici a rămas singurătatea mea desenată în alb-negru pe o pânză imensă
înfășurată ca un musulman fanatic ce ascunde bombe și vise
ieri a nins peste tot și a scos din mine toată strălucirea
despre culori și fericire.
