Da-ti tricoul jos si lasa-l la spalat, dar pacatele unde le limpezesti? Imi curgi prin vene ca lava proaspat erupta pe munte in jos. Ce i-ai zice lui Dumnezeu daca te-ar intreba despre viata ta? Parca prea palit de lumina, ma intorc in intuneric, acolo unde vad mai bine. S-a lasat cu cuvant blestemat sortile noastre. Ceva ma vrea in 
negura, dar totodata ma izbeste spre iesire. Daca chitantele-s achitate nu vreau sa stiu ce-i aia fericire, pentru ca ai de platit la final. Totul e gratis si la indemana in ziua de azi, doar ca tot ce poti purta e suferinta. Parca zeii au uitat de noi si confunda pamantul cu iadul. Pana si inspiratia mi-a disparut de cand am comis masacrul lasat in urma mea. Un ocean de vorbe, intr-un purgatoriu de priviri: sunt om.
Castani sinucisi, cu tot cu discutii spanzurate, sunt valoarea lui Pi pe langa ce simt acum. Am nevoie de mine ca si corpul de suflet. Poti fugi de tine, dar nu te poti ascunde, esti tot tu cel de la inceput. TU! De atunci si pana in prezent. Am muscat, sunt pacatos. In seara asta am ranit pentru prima oara un suflet si parca m-am sinucis. Empatia mea s-a evaporat in prima secunda cand lancea minciuni a atins bietul argintiu. Ma doare. Sper sa nu fie o inscenare sau paranoia e la un grad excesiv de ridicat. Am de suferit, iarta-ma, dar voi reveni maine cu un nou eu.
Te iubesc, sunt inca treaz si simt, chiar daca nu o sa crezi o iota, suna-ma cand te trezesti dintr-o despartire, eu voi fi acolo.
Text scris de DENIS MESAROS
