M-ai aşteptat până acum în faţa pupitrului. Privirea ta, înfiptă în a mea, ca un cârlig mă atrage spre sfârşit. I-am căzut în cursă sau m-am lăsat prins. Nici nu contează adevărul, atâta timp cât momeala e delicioasă din cale afară. Corpul meu îşi foloseşte propriul limbaj. Scrie în aer poveştile pe care le inventezi pe loc şi le dictezi. Nu sunt confuz pentru că zâmbetul tău îmi răspunde la întrebări. Fă-mi respiraţie gură la gură dacă mă sufoc de la prea mult efort, dar vreau ca noaptea asta să dureze veşnic.
Îţi storci limba de apa vieţii şi mă trezeşti dintr-o picătură. Condu-mi mişcările pentru că până să te cunosc eram omul fără păpuşar. Ţii luna între degete şi dirijezi fericirea de la apus la răsărit. Muzica naşte o speranţă lângă noi, iar eu îi pun numele tău. Am crezut că ultimul dans al anului o să doară, însă nimic nu doare mai rău decât să dansez fără tine în 2018. Emoţia asta pe care o simt în piept mă ţine în braţe precum strânge beteala bradul. Salvează-mă şi de data asta. Sunt al tău. Dimineaţa apare dintr-o dată ca o promisiune. Pas cu pas, îţi caut sufletu-n atlas…
Ne putem linişti acum, când aparţinem unul altuia. Ultimul dans al acestui an e primul dans al vieţii noastre viitoare. #livinglavidaEPIC | Mişcă-mă la The Last Dance Before 2018 at Epic Society | #maestrosdelritmo | #epicsociety
