Filmul „Pygmalion” (1938), regizat de Anthony Asquith și Leslie Howard, este considerat una dintre cele mai reușite ecranizări ale unei piese de teatru din perioada clasică a cinematografiei britanice. Inspirat din textul dramaturgului George Bernard Shaw, lungmetrajul propune o analiză lucidă și ironică a relației dintre limbaj, identitate și statut social, oferind totodată o critică subtilă a societății engleze de la începutul secolului XX.
Povestea îl are în centru pe profesorul Henry Higgins, specialist în fonetică, care pariază că poate transforma o modestă florăreasă, Eliza Doolittle, într-o doamnă respectabilă, exclusiv prin educarea vorbirii și a comportamentului. Ceea ce începe ca un experiment intelectual se transformă treptat într-o dilemă morală, pe măsură ce Eliza își pierde vechea identitate fără a fi acceptată pe deplin într-o nouă clasă socială.
Interpretările actoricești reprezintă unul dintre punctele forte ale filmului. Wendy Hiller oferă o prestație memorabilă, surprinzind nu doar transformarea exterioară a personajului său, ci și evoluția interioară, marcată de frustrare, dorință de autonomie și demnitate. Leslie Howard, în rolul lui Higgins, construiește un personaj dominat de rațiune și orgoliu, incapabil să înțeleagă impactul emoțional al propriului experiment. Relația dintre cei doi generează atât momente de umor rafinat, cât și tensiuni dramatice subtile.
Din punct de vedere regizoral, „Pygmalion” păstrează o estetică sobră, caracteristică anilor ’30, cu accent pe dialog și pe jocul actorilor. Deși ritmul poate părea static pentru publicul contemporan, fidelitatea față de textul original și claritatea mesajului compensează lipsa de spectaculozitate vizuală. Decorurile realiste și coloana sonoră discretă contribuie la reconstruirea atmosferei Londrei epocii.
Actualitatea filmului este remarcabilă. „Pygmalion” ridică întrebări esențiale despre mobilitatea socială, rolul educației și dreptul individului de a-și defini propria identitate. Dincolo de transformarea Elizei, povestea vorbește despre limitele orgoliului masculin, despre dezechilibrele de putere și despre nevoia de respect și empatie în relațiile umane.
Un aspect notabil îl reprezintă implicarea directă a lui George Bernard Shaw în scrierea scenariului, care a fost recompensat cu Premiul Oscar în 1939. Astfel, Shaw a devenit prima persoană din istorie care a câștigat atât Premiul Nobel pentru Literatură, cât și un Premiu Oscar.
Filmul va fi proiectat miercuri, 28 ianuarie 2026, de la ora 18:00, în Amfiteatrul B al Spitalului Județean de Urgență „Pius Brînzeu” din Timișoara. În deschidere, va susține o prezentare cineastul Gheorghe Șfaițer. Proiecția este subtitrată în limba română, are o durată de 96 de minute, iar intrarea este liberă.
Evenimentul face parte din programul cultural „cinemavindek”, realizat prin colaborarea dintre Spitalul Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” și Asociația pentru ATI „Aurel Mogoșeanu”, toate din Timișoara. Programul a debutat în octombrie 2024 și este coordonat de publicistul Doru Botoiu, din a cărui arhivă provin filmele proiectate de două ori pe lună.
