Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a ieșit azi cu o declarație privind situația dezastroasă de la Coltem, principalul furnizor al agentului termic pentru cel puțin 50.000 de locuințe din Timișoara. Primarul spune că prețul pe care Colterm și Primăria Timișoara trebuie să îl plătească este de 100 milioane lei pe lună, iar acest lucru va face ca prețurile percepute consumatorilor casnici să urce.
„Știu că nimeni nu vrea să audă vești proaste legate de Colterm, dar e important să înțelegem în ce situație suntem. Am pornit încălzirea în Timișoara la un cost total al gazului de 833 lei MW/oră. Într-o singură săptămână, prețul total al gazului (moleculă, transport, distribuție și acciză) a crescut de la 550 la 833 lei MW/oră, după ce, de la începutul anului, crescuse deja de 4 ori. Această explozie de prețuri este fără precedent și nimeni nu-i poate face față, singur. Consecințele pentru fiecare consumator sunt imediate, și din păcate Colterm nu face excepție. Astăzi costurile pe zi sunt în jur de 2 milioane de lei pe zi. Un milion de Euro la două zile! În decembrie, ianuarie și februarie ne așteptăm la costuri de aproape peste 3,5 milioane de lei pe zi, în jur de 100 de milioane de lei pe lună. LUNAR! Și asta dacă prețurile rămân la nivelul de astăzi.”
În continuare, Dominic Fritz preferă să facă o comparație oarecum inegală, spunând că pentru Colterm anul acesta a plătit aceiași sumă ca și pentru îngrijirea spațiilor verzi, reparația străzilor și curătenie. Dar pentru serviciile Colterm prestate populației, compania locală a și încasat bani (nu știm suma exactă), dar ar putea probabil să acopere cele 132 milioane lei menționate de primar, pe când pentru spații verzi, curățenie și reparații străzi, banii au plecat din conturile Primăriei Timișoara fără a se întoarce după prestarea serviciului, ca în cazul Colterm.
„De aproape 2 ani, furnizorul de gaz EON încheie cu compania Colterm contracte pe o singură zi și cu plata în avans, din cauza celor 70 de milioane de lei acumulați ca datorie în ultimii ani. Am început sa plătim datoriile istorice și am ajuns să fim la zi și cu plata facturilor curente. În total 132 de milioane de lei a plătit municipiul către Colterm de la începutul anului, cât plătim pentru curățenie, reparația străzilor și întreținerea spațiilor verzi la un loc. Municipiul și-a asumat plata a 50 de milioane de lei datorii ale Colterm către furnizorul de gaz și 35 de milioane de lei datorii bancare ale Colterm, obligații parafate, dar niciodată onorate până acum. Dar acest lucru încă nu a restabilit încrederea furnizorului de gaz. Plata zilnică, în avans, înseamnă că societatea Colterm este direct branșată la bugetul local și Primăria este sub presiunea: dacă nu plătim, se oprește căldura în oraș, inclusiv în spitale și școli.
Într-un scenariu normal, Colterm era, anul acesta, pe o direcție de redresare: În vara aceasta, am început intervenția pe 29 de km din rețeaua de conducte. Am restructurat activitățile Colterm, numărul de directori și numărul angajaților, care nu au legătură cu producția de agent termic, cu 100. Am organizat un concurs pentru selecția membrilor Consiliului de Administrație asistat de un expert independent. Am angajat o firmă de avocatură să protejeze patrimoniul orașului. Am încheiat un acord cu Banca Mondială de consultanță pentru un sistem local de termoficare viabil economic și ecologic. Problema este că prețul gazului a crescut atât de puternic încât se află la cote istorice, și nu există, nici măcar la primărie, banii necesari pentru aceste plăți. Și nu doar Primăria Timișoara este în această situație, ci multe dintre orașele care au un sistem public de termoficare. De aceea, pe lângă soluțiile locale, dintre care creșterea costului gigacaloriei în condițiile în care subvenția este la limita maximă permisă de lege și restructurarea profundă a companiei sunt inevitabile, este nevoie și de o soluție națională.”
La fel ca și în paragraful precendent, primarul Dominic Fritz ”uită” să menționeze câteva aspecte principale. Ca de exemplu, faptul ca primul „profesionist” adus în funcția de director al Colterm, Bogdan Nanu, a fost condamnat pentru infracțiuni financiare. Sau că, atâta timp cât a fost director al Colterm, una din măsurile prioritare gândite de el, era cumpărarea din banii falimentarei Colterm a unei mașini pentru el. Sau pregătirea unui contract de consultanță de 300.000 de euro. Tot Dominic Fritz uită să menționeze (așa cum spune consilierul local Radu Țoancă) că a impus la Colterm un CA format din „4 politruci plecați din PNL Timișoara și 5 useriști, ca plată compensatorie pentru voturile unui consilier local liberal deviat de pe orbita partidului”. Tot din CA-ul Colterm mai face parte și președintele USR Giroc. Consiliera locală Roxana Iliescu spune că în vistieria Colterm nu se află niciun kilogram de cărbune, alternativa mai puțin scumpă pentru încălzirea caselor timișorenilor. Iar despre situația în care se află Colterm azi, aceiași consilieră locală concluzionează : ”În altă ordine de idei, după organigramă la organigramă, astăzi avem deja al treilea director general interimar din 16 august (actualmente, se pare, infectat cu Covid 19) și un director distribuție. În rest, NU avem director economic ( fostul și-a dat demisia începând cu 10 august), nu avem director tehnic (am avut interimar începând cu 1 septembrie, dar și-a dat demisia începând cu 30 septembrie).”
„Știu că în Parlament se discută, la inițiativa PSD, despre o plafonare a prețului, iar ieri USR, prin premierul desemnat Dacian Cioloș, a lansat și alte soluții: reducerea TVA la energie de la 19% la 5%, subvenționarea CET-urilor, credite fiscale pentru IMM-uri, ori exceptarea de la plata certificatelor verzi. Toate aceste propuneri sunt binevenite, oricine le-ar promova, pentru că sunt salvatoare pentru orașe, altfel nu ar mai avea niciun leu pentru investiții și pentru cetățeni.
Fac un apel la partidele parlamentare să găsească un consens în jurul acestor soluții și să le promoveze de urgență prin Parlament. Fără soluții naționale, Timișoara nu se va putea proteja împotriva acestei furtuni perfecte în economia globală.” încheie Dominic Fritz.
