Un apel public pentru salvarea de la demolare a Gării Belinț și a stațiilor istorice de apă din Topolovățu Mare și Lugoj a fost lansat de istoricul de artă Cristian Oliviu Gaidos, din cadrul Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj.
Demersul vine în contextul modernizării liniei feroviare Caransebeș – Timișoara – Arad, finanțată prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), proiect considerat esențial pentru dezvoltarea economică și mobilitatea regională din vestul țării.
Modernizare versus patrimoniu industrial
Potrivit apelului, în cadrul lucrărilor coordonate de Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ar urma să fie demolate mai multe clădiri feroviare istorice de pe tronsonul Lugoj – Timișoara Est.
Este vorba despre patru gări construite din cărămidă în perioada 1875–1876: Remetea Mare, Recaș, Topolovățu Mare și Gara Belinț. De asemenea, sunt vizate stațiile istorice de alimentare cu apă din Topolovățu Mare și Lugoj, utilizate în trecut pentru locomotivele cu aburi.
Linia Timișoara – Orșova a fost realizată între 1875 și 1878 de Societatea privilegiată austriacă de căi ferate (StEG), sub coordonarea directorului August W. de Serres. Secțiunea Timișoara – Lugoj – Caransebeș, cu o lungime de aproximativ 100 de kilometri, a fost inaugurată la 22 octombrie 1876, la doar zece luni de la debutul lucrărilor. Proiectul a inclus 10 gări, 52 de cantoane și două poduri majore peste Bega și Timiș, fiind una dintre cele mai importante investiții feroviare din Banat în secolul al XIX-lea.
Clădiri supraviețuitoare ale unei epoci definitorii
Electrificarea liniei, în 1974, a dus la modificarea sau reconstruirea unor imobile istorice, iar unele au dispărut complet — inclusiv gara Lugoj, demolată recent. În acest context, clădirile rămase sunt considerate mărturii autentice ale dezvoltării industriale a Banatului.
Istoricul atrage atenția că noile construcții propuse ar avea o arhitectură standardizată, realizată din tablă și panouri sandwich, cu tâmplărie PVC sau aluminiu, fără integrare în contextul istoric local. Deși funcționale, acestea ar afecta peisajul rural și ar înlocui reperele arhitecturale austro-ungare cu volume generice.
Întrebări privind necesitatea demolării
Argumentele invocate de CFR pentru demolare țin de siguranță și de costurile ridicate ale reabilitării. Totuși, din analiza planurilor de situație reiese că vechile clădiri nu s-ar suprapune cu noile amplasamente, fapt care ridică semne de întrebare privind oportunitatea desființării lor.
În apelul public se solicită, cel puțin, salvarea Gării Belinț — considerată cea mai bine conservată dintre imobilele vizate — care păstrează elemente originale precum volumul corpului central, organizarea interioară, sala de așteptare și o parte dintre ancadramentele ușilor. De asemenea, sunt menționate stațiile istorice de apă din Topolovățu Mare și Lugoj.
Posibile soluții: restaurare și valorificare
Autorul apelului propune ca aceste clădiri să fie preluate de autoritățile locale, conservate și restaurate prin accesarea fondurilor europene, urmând să fie valorificate ca repere de patrimoniu industrial. Ele ar putea deveni spații culturale, centre comunitare sau puncte de informare turistică, integrate într-un circuit dedicat istoriei feroviare a Banatului.
Mesajul transmis este unul ferm: modernizarea infrastructurii nu trebuie să presupună anularea trecutului, ci integrarea acestuia într-un proiect de dezvoltare care respectă memoria și identitatea locală.
