Unul dintre cele mai reprezentative edificii ale cartierului Fabric din Timișoara, Palatul Ștefania (fosta „Casă de Raport a Municipiului”) domină colțul format de Piața Romanilor nr. 1 și Strada Ștefan cel Mare nr. 2, aducând un plus de rafinament arhitectural unei zone cu o istorie bogată.
Construit în anii 1908–1909 de antreprenorul Josef Kremmer senior, după planurile celebrului arhitect Székely László, palatul impresionează prin stilul său Secession, specific începutului de secol XX. Numele actual, „Palatul Ștefania”, a fost atribuit în 1918, după numele soției lui Rudolf Totis, proprietarul imobilului în perioada interbelică.
Clădirea a fost restaurată și mansardată între 2000–2002, prin proiectul arhitecților Hortensia și Mihai Botescu, care au reușit să redea clădirii strălucirea de altădată, păstrându-i totodată valoarea patrimonială.
De la Esplanada militară la inima cartierului Fabric
Istoria Pieței Romanilor este strâns legată de evoluția urbană a Timișoarei de după ridicarea interdicției „non aedificandi” impuse în jurul cetății. Până în 1868, pe terenul cunoscut drept Esplanada, construcțiile civile erau interzise. În acel an, autoritățile au redus zona Esplanadei de la 948 la 569 de metri (300 stânjeni), permițând dezvoltarea cartierelor adiacente, inclusiv Fabricului.
Începând cu anii 1870, latura estică a pieței s-a populat cu clădiri elegante, iar în 1876 frontul construit a fost complet închis. Printre edificiile remarcabile se numără Palatul Miksa Róna (Piața Romanilor nr. 2 – Str. Ștefan cel Mare nr. 4), proiectat de arhitectul Henrik Telkes în același stil Secession. Lucrările sale, începute în 1911, au fost finalizate un an mai târziu.
Piața Romanilor – centrul Fabricului, cu tramvai, electricitate și viață urbană
Un rol esențial în dezvoltarea Pieței Romanilor l-a avut linia de tramvai cu cai, inaugurată în 1869, care făcea legătura între cartierul Fabric și Cetate. Stația principală era amplasată chiar în mijlocul pieței, transformând-o într-un veritabil nod urban al epocii.
Pe latura sudică s-a ridicat ulterior stabilimentul de aprovizionare cu energie electrică al orașului, marcând începutul modernizării infrastructurii timișorene. După 1890, primele trei case de pe latura vestică au completat frontul urban spre Cetate.
În partea nordică se remarcă clădiri istorice emblematice precum „La Regina Angliei”, local în care a locuit pictorul Oskar Szuhanek (1887–1972), și Casa dr. Samuel Kohn (Bulevardul 3 August nr. 31), proiectată de arhitectul Albert Krausz, cu autorizația emisă în 1935.
Un loc unde istoria, arta și arhitectura se întâlnesc
Astăzi, Piața Romanilor rămâne una dintre cele mai pitorești și valoroase zone istorice ale Timișoarei, loc unde se împletesc povești despre modernizare, meșteșug, artă și spirit comunitar. Palatul Ștefania, cu fațada sa elegantă în stil Secession, este nu doar un reper arhitectural, ci și o mărturie vie a epocii în care Fabricul a devenit un cartier modern, vibrant și reprezentativ pentru identitatea orașului.
