Timișorenii sunt invitați miercuri, 5 noiembrie 2025, de la ora 18:00, în Amfiteatrul B al Spitalului Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, la o nouă proiecție din seria „cinemavindek” – programul care aduce capodopere ale cinematografiei mondiale într-un spațiu neconvențional, dedicat reflecției și dialogului cultural.
De această dată, spectatorii vor putea viziona „Lo sceicco bianco” („Șeicul alb”), filmul de debut al celebrului regizor italian Federico Fellini, în varianta subtitrată în limba română, cu o durată de 86 de minute.
Intrarea este liberă.
O comedie amară despre vis, iluzie și realitate
Realizat în 1952, „Șeicul alb” este primul lungmetraj regizat integral de Fellini, după perioada în care acesta a activat ca scenarist. Pelicula marchează un moment de tranziție între neorealismul italian și universul poetic, oniric și ironic care avea să definească stilul fellinian în capodoperele ulterioare.
Povestea urmărește tinerii soți Ivan și Wanda, veniți la Roma pentru luna de miere. Ivan, un funcționar preocupat de aparențe, își programează vizite la rude respectabile și o audiență la Papă, în timp ce Wanda, visătoare și naivă, este pasionată de „fotoromanzi” – reviste cu povești romantice ilustrate. Fără știrea soțului, ea evadează pentru a-și întâlni idolul, misteriosul „Șeic alb”, interpretat de Alberto Sordi, un actor mediocru, vanitos și comic.
Întâlnirea dintre fantezie și realitate se dovedește deopotrivă catastrofală și tandru-amară. În final, Wanda revine la soțul ei, iar Fellini lasă spectatorul cu un zâmbet melancolic: iluzia s-a destrămat, dar farmecul visului persistă.
Primii pași către universul fellinian
În distribuție apare și Giulietta Masina, soția regizorului, într-un rol secundar, dar plin de carismă – o prezență care anunță parteneriatul artistic ce avea să dea lumii filme legendare precum La Strada sau Nopțile Cabiriei.
Din punct de vedere estetic, „Șeicul alb” păstrează elemente ale neorealismului – filmări în decoruri reale, figuri autentice – dar introduce deja semnele stilului fellinian: decorurile teatrale, gesturile expresive, amestecul de comic și melancolie, ironia blândă și magia visului.
Deși la lansare a fost primit cu rezerve, fiind considerat prea frivol de criticii neorealiști, filmul a fost ulterior revalorizat ca prima manifestare coerentă a viziunii felliniene – o satiră tandră a iluziilor moderne și a dorinței de evadare prin ficțiune.
„cinemavindek” – filmul ca terapie și reflecție culturală
Programul „cinemavindek” este rezultatul unei colaborări între Spitalul Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” și Asociația pentru ATI „Aurel Mogoșeanu”.
Coordonatorul proiectului este publicistul Doru Botoiu, din a cărui arhivă provin filmele prezentate. Seria își propune să aducă în atenția publicului capodopere ale cinematografiei clasice, într-un context care îmbină dimensiunea culturală cu cea terapeutică, transformând spitalul într-un spațiu al vindecării prin artă și dialog.
