Într-un interviu dat onlne, Rodica Militaru, consilier local USR și candidat din partea Alianței Dreapta Unită la un post de consilier local în Timișoara la alegerile din 9 iunie 2024, răspunde întrebărilor puse de-a lungul timpului de timișoreni.
Unde te-ai născut? Care sunt radăcinile tale, bunici, părinți?
R: În Timișoara. Bunicii materni erau țărani agricultori, bunicul patern salariat la Uzina electrică din Timișoara, iar bunica, casnică. Tata era ofițer, iar mama: vânzătoare și apoi șefă de magazin la Materna.
Unde ai copilărit și cum a fost copilăria ta?
R: În Timișoara; am copilărit cu copii de toate naționalitățile și ne-am jucat destul de mult afară, în toate anotimpurile. Bunicii mei paterni, deși trăiau în Timișoara, aveau curtea plină de animale, iar iezii, cățeii și pisoii erau partenerii mei de joacă.
Îmi amintesc că m-am cocoțat pe ceea ce părea o grămadă de nisip și era, de fapt, var acoperit cu nisip, în care m-am scufundat; a urmat îngrijorarea mamei, o baie bună și bucuria ei că n-am pățit nimic. Sau că am sărit pe pat până m-am dezechilibrat și am căzut cu fruntea în ornamentele sobei, de port și acum urmele copcilor; amintiri care mă fac să zâmbesc.
Ce basm din copilărie te-a marcat? Sau povesti/spuse ale părinților/bunicilor care ti-au rămas în minte și reprezintă ceva important în viața ta.
R: Am ascultat și citit multe basme, dar nimic nu m-a marcat atât de tare ca povestirile lui Emil Gârleanu. Mai târziu am înțeles ciclurile vieții, dar a rămas compasiunea și respectul pentru toate animalele.
În ceea ce privește poveștile, mi-au rămas în minte cele ale mamei despre copilăria ei; despre războiul care a trecut peste satul lor.
Ai familie?
R: Soțul meu, și el timișorean, era inginer mecanic, cadru didactic universitar, administrator de firmă de consultanță. A decedat în 2022 dar au rămas spiritul lui, umorul lui și intuiția lui extraordinară privind oameni și evenimente. Fiica mea are 35 de ani, lucrează în cyber security la o firmă internațională și este stabilită în Londra.
Care sunt valorile tale? Dar obiectivele tale în viață?
R: Valorile mele sunt respect față de oameni, față de muncă, față de adevăr; credința în Dumnezeu. În ceea ce privește obiectivele, vreau să-mi fac datoria de mamă și de om.
Ce profesie ai și cum ai ales-o? Dar studii?
R: Am studii universitare și doctorat. Sunt Inginer mecanic, cadru didactic universitar, pensionară din 2020. Curiozitatea de a vedea cum funcționează lucrurile, cred că m-a dus la alegerea profesiei; și desigur, a contat mult și faptul că am absolvit Liceul de mecanică din Timișoara.
Îți amintești o întâmplare relevanta din viata ta profesionala care te reprezinta?
R: eram tânără stagiară, de abia angajată, iar un coleg inginer mi-a spus: Rodica, dacă vrei să fii luată în serios în profesie, va trebui să muncești de trei ori mai mult decât un bărbat inginer. Evident că nu puteam munci de trei ori mai mult, dar am luat foarte în serios responsabilitățile profesiei. Ceva mai târziu, am considerat că e o formă de respect față de studenții mei să mă strădui să fiu mereu competentă, să-i învăț lucruri utile în profesie și mai ales, să-i învăț să învețe și să îndrăznească. Motto-ul meu a fost să nu le dau de pomană doi pești, ci să-i învăț să pescuiască.
Exista o întâmplare anume sau un șir de întâmplări care te-au determinat să intri în politică?
R: După revoluție, speranțele mi-au fost înșelate în nenumărate rânduri și apoi, mi s-a vărsat paharul când am constatat, în 2006-2007, că primăria și CLT încalcă legea ca să favorizeze un grup restrâns de cetățeni, în dauna multor altora; că administrația ne tratează pe noi majoritatea, ca pe niște cetățeni de categoria a doua.
Mai exact, în anii menționați au început să se construiască în Timișoara, blocuri de 12-16 apartamente, între casele familiale, dar nu pe baza unor derogări prin planuri urbanistice dezbătute cu vecinii (așa cum cerea legea) ci pur și simplu, pe baza unor autorizații de casă familială, adică niște falsuri, de fapt. N-am să uit niciodată aroganța inspectorului din primărie, care mi-a spus: „Lasă doamnă legea, că legea este informativă; du-te doamnă, acasă și nu ne mai pierde timpul, că voința politică este să se construiască blocuri între case și se vor construi!”; iar vorbele dumnealui îi distrau teribil pe colegii de birou.
Am descoperit că există și o HCL pentru asemenea autorizații de construire, zise pentru „blocuri mici”. Mai mulți cetățeni nemulțumiți am constituit Asociația Proprietarilor din Zonele Rezidențiale, am reușit, cu foarte mare greutate, după multe demersuri, să abrogăm în instanță cele două HCL-uri (între timp, s-a mai emis o hotărâre similară); am participat la dezbaterea unor PUZ-uri abuzive, reușind, întrucât-va, să determinăm primăria să respecte legea.
Am îndurat mult dispreț și sfidare din partea Direcției de Urbanism de atunci dar și din partea consilierilor locali din acei ani. Am primit însă, la un moment dat și o Diplomă de excelență din partea Registrului Urbaniștilor din România, dar am primit și destule amenințări. Am conștientizat atunci cât de mult contează acțiunile societății civile, dar și cât este de greu să schimbi deciziile politice, din societatea civilă; și că dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să te implici și să faci parte din decidenții politici.
Ce te-a făcut să candidezi și de ce ai ales USR?
R: sunt și acum consilier local; am urmărit administrația precedentă și am fost, de multe ori, revoltată și scandalizată de măsurile luate și mai ales, neluate; de aroganța și incompetența primarului, de modul cum trata cetățenii. Și m-am gândit că lucrurile se vor schimba mult în primărie și în CLT, cu Dominic, Ruben și alți colegi din USR și atunci am îndrăznit și eu să candidez și până acum, sunt foarte mândră de colegii mei. Acum candidez din nou și sper să fiu de ajutor. Am rezonat cu principiile de oameni noi în politică, competență, integritate, interesul național (și local) deasupra interesului personal. USR încă mai menține acele principii de la începutul înființării sale; iar în acest moment, văd USR și Dreapta unită, ca pe singura șansă de a îndrepta România și Timișoara pe calea cea bună.
Care au fost cele mai mari dezamăgiri, dar și cele mai importante realizări?
R: m-au dezamăgit unii oameni, printre care chiar și colegi de partid; m-au dezamăgit și funcționari din primărie, dar cu alții am colaborat chiar bine și foarte bine. Cea mai mare realizare a mea, este, cred, faptul că am rezistat în mica politică de pe Bega și pentru aceasta, pentru toată încurajarea și sprijinul constant acordat, pentru sfaturile bune, îi sunt recunoscătoare soțului meu; îi sunt recunoscătoare pentru foarte multe lucruri. La realizări aș putea menționa inițierea, alături de Răzvan Negrișanu, a unui proiect de hotărâre de consiliu local privind șantierele curate; alături de Răzvan Stana, un phcl privind deținerea animalelor de companie; și tenacitatea cu care am urmărit inițiativa înființării uni adăpost al primăriei, pentru câinii fără stăpân. Și mai am o realizare, am documentat și inițiat legea mirosurilor, în ciuda opoziției puternice a tot felul de agenți economici cu putere de influență asupra factorilor decizionali. Din păcate, guvernul întârzie, deliberat cred eu, apariția normelor de aplicare.
Dacă ar trebui să sumarizezi într-un paragraf de ce ar trebui oamenii să te voteze la alegerile locale ce le-ai spune?
R: pentru că sunt muncitoare, tenace, pentru că-mi respect promisiunile și îmi respect concetățenii. Îmi doresc să continui să îmbunătățesc regulamentele după care funcționează societățile comerciale din subordinea CLT; să continui să militez pentru bunăstarea animalelor fără stăpân; pentru un mediu și un aer mai curat.
CMF 21240063
