Diodor Nicoară, una dintre figurile emblematice ale muzicii corale din România, a încetat din viață la vârsta de 82 de ani. Născut pe 2 septembrie 1942, în localitatea Bătești, județul Timiș, el a fost, timp de decenii, dirijorul Corului Academic al Filarmonicii din Timișoara.
Cariera sa dirijorală este strâns legată de colaborarea cu maestrul Ion Românu. În 1969, după ce acesta devine director al Filarmonicii, Diodor Nicoară este numit dirijor de cor permanent, alături de Mircea Hoinic. Din 1972, devine unic dirijor de cor al Filarmonicii Banatul din Timișoara, funcție pe care o deține până la pensionare, în 2006, cu scurte întreruperi cauzate de implicarea sa în viața politică. Între 1988 și 1990, ocupă și funcția de director al instituției.
De-a lungul carierei sale, a pregătit aproape 50 de lucrări vocal-simfonice, prezentate atât în România, cât și pe scene internaționale. Printre acestea se numără Simfonia a VIII-a de Mahler, Damnațiunea lui Faust de Berlioz și Requiemul de război de Britten, interpretate la Belgrad, dar și Das Alexanderfest de Händel, Missa Solemnis de Beethoven, Requiem-urile de Mozart și Verdi în Italia sau Simfonia nr. 2 „Lobgesang” de Mendelssohn-Bartholdy.
Sub conducerea sa, ansamblul coral al Filarmonicii a realizat numeroase înregistrări pentru radio, televiziune și discuri. Printre cele mai importante se numără prima înregistrare românească pe disc a unei liturghii: Liturghia ortodoxă de Gheorghe Cucu, lansată la Casa de discuri Electrecord.
Pe lângă activitatea artistică, Diodor Nicoară a obținut și recunoaștere internațională. Cu corul de cameră Sursum Corda din Timișoara, a câștigat două premii la Concursul Internațional Giovanni Pierluigi da Palestrina de la Vatican: Premiul III în 1994 și Premiul II în 1995.
În plan politic, a fost senator în legislatura 1990-1992, reprezentând județul Timiș pe listele FSN. De asemenea, a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Federală Germania.
Prin întreaga sa activitate, Diodor Nicoară a lăsat o amprentă de neșters asupra vieții culturale românești.
