Unde te-ai născut?
M-am născut în Timișoara, dar familia mea este din București. În timpul comunismului, a ales să se mute spre vestul României, unde părea că este mai multă libertate și mai puțină opresiune. Bunicul din partea mamei era avocat și dizident politic.
Povestește-ne despre familia ta.
Mama este medic conferențiar, iar tata a fost inginer proiectant. Vin dintr-o familie de clasă mijlocie, care a suferit în timpul comunismului. Am copilărit în Timișoara. Prima parte a copilăriei a fost în perioada comunistă. Deși eram destul de mic și nu înțelegeam exact ce înseamnă penurie, îmi amintesc că eram frustrat când trebuia să stau la cozi sau să merg să iau rația. Cel mai mult mă nedumerea și mă irita când eram „împrumutat” la cozi, deoarece produsele se dădeau în funcție de numărul de membri care stăteau la rând. Așa că vecinii mă împrumutau să păcălească vânzătoarea. Locuiesc împreună cu familia în cartierul Ronaț. Soția este tot arhitect și cadru universitar, iar copiii au 11 și 17 ani și învață la Colegiul Național Bănățean.
Îți aduci aminte o întâmplare din copilărie care te-a marcat?
Revoluția, deși nu înțelegeam exact ce se întâmpla, nu știam de ce nu mai am voie să ies din casă, de ce se auzeau zgomote de arme pe stradă și de ce părinții păreau îngrijorați și vorbeau în șoaptă. Toate sunetele Revoluției mi s-au întipărit în memorie și încă mă tulbură ca un coșmar auditiv. Am făcut imediat după Revoluție diferența între înainte și după. Înainte erau cozi și era frig, după, au apărut cărțile la liber, era o exuberanță, plecam tot timpul în excursii. Perioada de după Revoluția din 1989 a însemnat pentru mine o nouă revoluție, una culturală și a libertăților.
Ce basm din copilărie te-a marcat?
Capra cu trei iezi m-a fascinat prin ingeniozitatea răzbunării și prin sentimentul că s-a făcut dreptate. Acum când mă gândesc, mi se pare extrem de violent și brutal, o poveste de groază cu o învățătură discutabilă, aceea de a lua legea în mână. Pe de altă parte, aș zice că este o morală socială: atunci când nu există lege și singura lege este cea a junglei, există un pericol real ca oamenii să-și facă singuri dreptate.
Ce studii ai?
Am terminat facultatea de arhitectură și masteratul. Am visat într-o noapte, în clasa a XI-a, că mi-ar plăcea să fiu arhitect și a doua zi le-am spus părinților că nu mai vreau să mă pregătesc pentru medicină. A fost una dintre cele mai inspirate și înțelepte decizii din viața mea.
Îți amintești o întâmplare relevantă din viața ta profesională care te reprezintă?
Sunt mai multe, dar poate cea mai interesantă a fost bătălia dusă cu administrația anterioară pentru protejarea identității urbane a orașului Timișoara.
Există o întâmplare anume sau un șir de întâmplări care te-au determinat să intri în politică?
Da, pentru mine OUG 13 a fost declicul. Există o nemulțumire față de starea în care a ajuns clasa politică, față de corupția sistemică, față de modul în care este condusă țara, de iresponsabilitatea față de banii cetățenilor, de jaf din patrimoniul public. Am o meserie liberală și o carieră bună și, de regulă, oameni ca mine nu vor să facă pasul spre politică pentru că politica este murdară. Dar OUG 13 m-a scos din starea aceea de nemulțumire permanentă care s-a transformat în revoltă față de un politician care a considerat că fix de asta are nevoie România, de legalizarea hoției și a abuzului în funcție. Am participat la proteste și mulți oameni din jurul meu erau fie simpatizanți ai USR, fie membri, iar în scurt timp prieteni apropiați s-au înscris în partid și m-au convins și pe mine să o fac. Nu le-a fost greu. USR este diferit pentru că este format din oameni care au aceleași convingeri ca mine și este singurul partid al cărui scop este transformarea României în bine.
Care sunt valorile tale?
Consider că sunt un liberal care nu este însă indiferent față de cei care au mai puține șanse în viață. Da, munca te poate ridica din sărăcie, dar nu toți copiii se nasc în familii care să le descopere și să le cultive talentele, să-i susțină în școli pentru că școala nu este gratis. Ca liberal, susțin competiția liberă și, dacă este ceva ce detest, este mecanismul de funcționare al societății bazat pe cunoștințe, pile și combinații.
Care sunt obiectivele tale în viață?
Nu mi-am definit așa ceva; azi îmi doresc doar o țară și un oraș în care copiii mei să se regăsească astfel încât să nu emigreze.
Unde te vezi peste 10 ani?
Nu știu, probabil voi activa tot în domeniul arhitecturii și al construcțiilor, dar poate voi alege să fac un pas spre domeniul legiferării. În România, în domeniul nostru, se legiferează mult, prost și confuz și se mai legiferează și în favoarea unor dezvoltatori fără scrupule care nu văd decât profitul și desconsideră complet impactul asupra spațiului public. Eu consider că orice intervenție în spațiul public, chiar dacă este privată, poartă o răspundere, și așa mi-am făcut și meseria cu acest principiu în minte. Am învățat, din experiența profesională și civică, faptul că adevărata schimbare poate fi făcută doar prin implicare politică.
Care au fost cele mai mari dezamăgiri, dar și cele mai importante realizări?
Cea mai mare dezamăgire a fost momentul în care am înțeles cât de coruptă era de fapt administrația. Nu mi-am imaginat cât de amplă este rețeaua de interese urzită în 30 de ani. Cele mai importante realizări personale sunt proiectele la care am lucrat și modul în care acestea produc astăzi efecte în oraș și societate.
Dacă ar trebui să sumarizezi într-un paragraf de ce ar trebui oamenii să te voteze la alegerile locale, ce le-ai spune?
Consider că reprezint o combinație benefică echipei din care fac parte, dar și orașului, anume pregătirea profesională și experiența politică la care se adaugă energia și determinarea de a duce până la capăt proiecte benefice pentru oraș.
Care ar fi top 3 priorități ale tale în mandat?
Îmi propun să susțin o politică publică pentru eficientizarea energetică a fondului construit existent. Mă preocupă de asemenea fondul locativ public, pentru că Timișoara se dezvoltă într-un ritm accelerat și nu toți oamenii pot să țină pasul. Vreau să finalizez proiectele începute în mandatul anterior, cum este adăpostul pentru câinii fără stăpân, și să contribui la realizarea unui mecanism de consultare permanentă între administrație și diferite componente ale societății, inclusiv mediul de afaceri.
CMF
