Într-o postare pe Facebook, timișoreanul Dan Negru se întreabă unde sunt corespondenții de război ai presei din România: „Sunt zeci de jurnaliști de front freelanceri care transmit in direct din Orientul Mijlociu zilele astea. Toate marile televizuni au angajați corespondenți de război aflați in zonă. Așa sunt știrile la ei: cu informații de acolo transmise in direct de corespondenții de război. Noi avem ăle mai multe televiziuni dar facem play-back jurnalistic. La noi corespondenții de război au fost detașați la Caracal, la butoiul lui Dincă. Aflu’ că pană si MAPN organizeaza cursuri pentru corespondentii de razboi. Iaca, razboiul e la ușă, in Orient zboară rachete si cad avioane. Unde-s corespondentii de razboi? ” se întreabă Dan Negru pe pagina sa de Facebook.

Dându-i replica, jurnalistul Adelin Petrișor, unul din oamenii din presă care au fost în primele rânduri ale conflagrațiilor din Kosovo si Afganistan, relatând în direct de pe câmpul de luptă, ii răspunde lui Dan Negru, caracterizându-i postarea drept ipocrită și cinică.
„[..] Dan Negru se întreabă din nou retoric unde sunt corespondenții români de război, cum de nu-s în Orientul Mijlociu. Am impresia că ori sunt în “Ziua Cârtiței”, ori Dan vrea doar puțină dispută și deci și niște trafic…Dan, îți mai spun încă o dată, din nefericire, în acest moment, publicul consumator de tv se uită la Revelioanele tale și nu la știrile externe. În aceste condiții, niciun șef nu e nebun să “arunce” zeci de mii de euro pe deplasările noastre, așa cum se întâmpla prin anii 2000. Deci postarea ta de iubitor de “hard news” indignat mi se pare deopotrivă ipocrită și cinică…#unaFilmamAltaPropovaduimPeFacebook
P.S. Doar eu știu cât m-am chinuit să merg anul trecut în Afganistan, să filmez foști luptători ISIS prin Kosovo: discuții legate de buget, găsire de sponsori etc. Niciodată nu m-am plâns însă, ci m-am încăpățânat să caut soluții și să merg mai departe. Am o vagă impresie că ție nu-ți e la fel de greu să faci rost de bugete pentru a distra cu diverse chestii ușurele mesenii la “trecere dintre ani”. În aceste condiții, cred că mai corect ar fi fost să taci și nu să pui sare pe rănile noastre. Sau, vorba unui banc vechi, daca tot vrei să ne iei în balon, mai plimbă și tu jetul…„

„


